22 Iulie, 2019

Ce condiții presupune “creditul cel mai bine adaptat”

Trimiterea preliminară,a care a răspuns Curtea de Justiţie a UE clarifică interpretarea prevederilor aplicabile din Directiva nr. 48/2008 privind contractele de credit pentru consumatori referitor la obligațiile precontractuale, în special obligația creditorului de a identifica creditul cel mai bine adaptat, de a se abține de la încheierea contractului de împrumut în cazul unor îndoieli referitoare la bonitatea consumatorului, precum şi obligația acestuia de a aprecia oportunitatea creditului. 

- Hotărârea CJUE din 6 iunie 2019 în cauza C‑58/18, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul de pace din cantonul Visé, Belgia, în procedura Michel Schyns împotriva Belfius Banque SA 

Cererea de clarificare a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul Michel Schyns, pe de o parte, și Belfius Banque SA (denumită în continuare „Belfius”), succesoarea Dexia Banque Belgique, pe de altă parte, în legătură cu un contract de împrumut pe care domnul Michel Schyns l‑a încheiat cu Belfius pentru finanțarea instalării unor panouri fotovoltaice de către Home Vision SPRL. 

Reţinem doar chestiunile de principiu, fără a intra în detalii privind normele interne belgiene aplicabile.

- Pentru a finanța cumpărarea de panouri fotovoltaice și instalarea acestora de către Home Vision, domnul Schyns a contractat, la 22 mai 2012, un împrumut de la Dexia Banque Belgique, predecesoarea Belfius, în valoare de 40.002 euro pentru o perioadă de zece ani. Acest împrumut trebuia rambursat în rate lunare de 427,72 euro. În aceeași zi, Belfius a plătit întreaga sumă convenită domnului Schyns, care, la rândul său, a virat‑o către Home Vision.

- Potrivit termenilor contractului încheiat între domnul Schyns și Home Vision, aceasta din urmă se angaja, pe de o parte, să instaleze panourile fotovoltaice în valoare de 40.002 euro și, pe de altă parte, să îi înapoieze domnului Schyns totalitatea acestei sume, prin plata unor rate lunare în valoare de 622,41 euro. În contrapartidă, timp de zece ani, domnul Schyns trebuia să îi cedeze Home Vision certificatele verzi corespunzătoare producției de electricitate rezultate din utilizarea panourilor menționate.

- La 5 decembrie 2013, Home Vision a fost declarată în faliment, fără să fi instalat vreodată panourile fotovoltaice în cauză. Domnul Schyns a plătit ratele lunare ale împrumutului timp de 4 ani, până la 21 decembrie 2016, dată la care a sesizat Tribunalul de pace din cantonul Visé, solicitând, cu titlu principal, rezilierea contractului de împrumut în cauză din culpa Belfius și exonerarea sa de orice obligație de rambursare. În subsidiar, el a solicitat modificarea acestui contract pentru a reduce la 20 000 de euro datoria sa totală, rambursabilă în rate lunare în valoare de 150 de euro.

- Domnul Schyns reproșează în special Belfius că i‑a împrumutat o sumă prea mare ținând seama de veniturile sale, încălcând astfel articolul 10 și următoarele din Legea privind creditul de consum.

În această privință, domnul Schyns subliniază că, la data încheierii contractului de împrumut în cauză, veniturile sale lunare nu depășeau 1900 de euro și că trebuia să ramburseze, în afară de creditul contractat, două împrumuturi ipotecare în valoare lunară totală de 421,67 euro.

- Belfius se opune solicitărilor domnului Schyns, susținând că dispozițiile naționale invocate de acesta nu sunt compatibile cu articolul 5 alineatul (6) din Directiva 2008/48, care ar pune misiunea aprecierii oportunității creditului în sarcina consumatorului și nu i‑ar impune creditorului o obligație generală de a identifica creditul cel mai bine adaptat.

- Instanța de trimitere consideră că dispozițiile naționale aplicabile, prin obligarea creditorului să se abțină de la încheierea contractului în cazul în care apreciază că consumatorul nu va fi capabil să ramburseze împrumutul, îi impune creditorului sarcina să evalueze oportunitatea creditului.

În speță, având în vedere valoarea veniturilor și a împrumuturilor ipotecare deja contractate, instanța de trimitere consideră că, la data încheierii contractului, capacitatea de rambursare a domnului Schyns ridica îndoieli.

- În aceste condiții, -Tribunalul de pace din cantonul Visé a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

1)

     a) Articolul 5 [alineatul (6)] din [Directiva 2008/48], care urmărește să asigure că consumatorului i se permite să evalueze dacă contractul de credit propus este adaptat la nevoile sale și la situația sa financiară, se opune textului articolului 15 [primul paragraf] din [Legea privind creditul de consum] (în prezent abrogat și înlocuit de articolul VII.75 din [c]odul de drept economic), care [prevede] că creditorul și intermediarul de credit trebuie să identifice, în cadrul contractelor de credit pe care le oferă în mod uzual sau pe care le intermediază în mod uzual, tipul și cuantumul creditului cele mai bine adaptate, ținând cont de situația financiară a consumatorului la momentul încheierii contractului și de scopul creditului, în măsura în care acesta din urmă stabilește o obligație generală a creditorului sau a poate fi intermediarului de credit de a identifica creditul cel mai bine adaptat pentru consumator, care nu se regăsește în textul [acestei directive]?

      b) Articolul 5 [alineatul (6)] din [Directiva 2008/48], care urmărește să asigure că consumatorului i se permite să evalueze dacă contractul de credit propus este adaptat la nevoile sale și la situația sa financiară, se opune textului articolului 15 [al doilea paragraf] din [Legea privind creditul de consum] (abrogat și în prezent înlocuit de articolul VI1.77 [alineatul (2) primul paragraf] din Codul de drept economic) prin aceea că creditorul nu poate încheia un contract de credit decât dacă, ținând cont de informațiile de care dispune sau de care ar trebui să dispună, în special pe baza consultării prevăzute la articolul 9 din Legea din 10 august 2001 privind Centrala creditelor acordate particularilor și pe baza informațiilor menționate la articolul 10, trebuie să considere în mod rezonabil că consumatorul va putea respecta obligațiile care decurg din contract, în măsura în care acesta are drept consecință faptul că creditorul trebuie să se pronunțe el însuși asupra oportunității eventualei încheieri a contractului de credit în locul consumatorului?

2) În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, [Directiva 2008/48] trebuie interpretată în sensul că obligă în orice situație creditorul și intermediarul de credit să evalueze în locul consumatorului oportunitatea încheierii eventuale a unui contract de credit?” 

Considerentele şi concluziile Curţii

- Cu privire la prima întrebare litera a)

Prin intermediul primei întrebări, litera a), instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 5 alineatul (6) din Directiva 2008/48 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale cum este cea în discuție în litigiul principal, care impune creditorilor sau intermediarilor de credit să identifice, în cadrul contractelor de credit pe care le oferă în mod uzual, tipul și cuantumul creditului cele mai bine adaptate, ținând cont de situația financiară a consumatorului la data încheierii contractului și de scopul creditului.

- Cu privire la prima întrebare litera b) și la a doua întrebare

Prin intermediul primei întrebări litera b) și al celei de a doua întrebări, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 5 alineatul (6) din Directiva 2008/48 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale cum este cea în discuție în litigiul principal, care impune creditorului să se abțină de la încheierea contractului de credit în cazul în care nu poate estima în mod rezonabil, în urma controlului bonității consumatorului, că acesta din urmă va fi în măsură să respecte obligațiile care decurg din contractul preconizat. 

Hotărârea CJUE

Răspunzând la întrebările preliminare ce i-au fost adresate, Curtea de Justiţie a UE a declarat următoarele:

1) Articolul 5 alineatul (6) din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale cum este cea în discuție în litigiul principal, care impune creditorilor sau intermediarilor de credit obligația de a identifica, în cadrul contractelor de credit pe care le oferă în mod uzual, tipul și cuantumul creditului cele mai bine adaptate, ținând cont de situația financiară a consumatorului la data încheierii contractului și de scopul creditului.

2) Articolul 5 alineatul (6) și articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2008/48 trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale cum este cea în discuție în litigiul principal, care impune creditorului să se abțină de la încheierea unui contract de credit în cazul în care nu poate estima în mod rezonabil, în urma controlului bonității consumatorului, că acesta din urmă va fi în măsură să respecte obligațiile care decurg din contractul preconizat. 

Semnalarea de mai sus conţine extrase din hotărârea pronunţată în Cauza 5-58/18, disponibilă pe site-ul CURIA.

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la TheWorldAthome.ro. Contact: legestart.

Fara comentarii

Scrie un comentariu